“Trebuie să suport două-trei omizi dacă vreau să cunosc fluturii. Se pare că-s atât de frumoși. Altfel cine îmi va mai face vreo vizită? Tu ai să fii departe.
….……
Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustor de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-ma!
– Ce trebuie să fac? zise Micul prinț
– Trebuie să ai multă răbdare, răspunse vulpea. Te vei așeza la început ceva mai departe de mine, așa, în iarbă. Mă voi uita la tine cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Limbajul e sursă de neînțelegeri. Dar, în fiecare zi, te vei putea așeza un pic mai aproape.
A doua zi Micul prinț se întoarse .
Ar fi fost mai bine să te întorci la aceeași oră, spuse vulpea. Dacă vii, de pildă, la patru după-amiaza, încă de la trei am să încep să fiu fericită. Cu cat ora va înainta, cu atât eu mă voi simți mai fericită. La ora patru deja mă voi agita și mă voi neliniști; voi descoperi prețul fericirii! Dacă vii oricând, nu voi știi niciodată la ce oră să-mi împodobesc inima…E nevoie de un ritual.
………
Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi…oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzător pentru totdeauna față de ceea ce ai îmblânzit. Ești răspunzător față de floarea ta de trandafir…” (A.Saint-Exupery – Micul prinț)
Am scris din carte și apoi am citit…am recitit…am recitit…
Mă gândeam…ce chestie, când ai grija de celălalt, tu nu simți grija, celălalt o simte. Dacă tu simți, celălalt nu mai are spațiul sa simtă…dar cand faci grija, tu ești plin…deci, a cui e trăirea? Sa ii faci grija caldă celui de care ești răspunzător…caldă înăuntru, ca vinul fierbinte iarna…și tot ca vinul te amețește grija pe care o primesti si te lași în seama altuia…chestia aia după care tânjim (deschis sau in secret) pana la sfârșitul vieții…sa ai pe cineva care e răspunzător pentru tine te poate face sa crești, sa razi, sa te dai în spectacol…
Și oricât de edenic suna asta, pasul e ritualic…trebuie sa fii la ora potrivită de fata, altfe celălalt se pierde in lipsa regulilor și în cuvintele aruncate în vid de sens…trebuie sa fii acolo la ora patru pentru a putea sa se uite la tine cu coada ochiului; dacă se uită și nu ești acolo…trebuie sa mă crezi ca nu va ști unde ești și când vii!!!
Și din pricina asta noi trebuie sa ne stabilim orarul nostru. Daca nu se întâmpla așa, atunci celălalt nu poate fi îmblânzit, nu poate avea încredere…rămâi singur!
Trebuie, trebuie sa suport 2-3 omizi dacă vreau sa cunosc fluturii…sa văd cu inima…