“Trebuie să suport două-trei omizi dacă vreau să cunosc fluturii. Se pare că-s atât de frumoși. Altfel cine îmi va mai face vreo vizită? Tu ai să fii departe.
….……
Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustor de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-ma!
„…îți dai seama ca lipsindu-ți un cuvânt și un înțeles îți lipsește o dimensiune de viață.”
„Viața am asemuit-o întotdeauna unei plante care trăiește din rizomul ei. Viața sa propriu-zisă nu e vizibilă, ea isi are sălașul in rizom. Ceea ce devine vizibil deasupra pământului durează doar o vară. Apoi se ofilește – o apariție efemera. Dacă ne gândim la devenire și dispariția infinită a vieții și a culturilor, mi se conturează impresia unei deșertăciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodată sentimentul perenității vieții sub eterna schimbare. Ceea ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dăinuie.”
„Problemele noastre de viață, modurile prin care nu reușim să atingem potențialele în muncă și în dragoste, reflectă configurații ale ceea ce am învățat pentru a crea un echilibru de anxietate minimă posibilă, atât în interiorul nostru, cât și cu cei mai semnificativi ceilalți familiali ai noștri”
“Asta e ceea ce vreau, parțial, să spun prin liniștea pătrunzătoare. Dacă poți obține acea tăcere, atunci devine mai posibil să auzi lucruri pe care altfel nu le poți auzi. În felul acesta, cineva începe să fie capabil sa strângă dovezi: anumite fapte, impresii încep să pătrundă.”
Este mai degrabă ca situația pe care o descrie Freud atunci când vorbește despre Charcot – pe care, evident, l-a admirat foarte mult – Charcot care afirma: „Continuați să căutați până când credeți că vedeți un tipar care iese la iveală”.
“Chiar dacă mobilizezi toată experiența pe care o ai, fiecare fragment din ea, nu înseamnă prea mult atunci când te confrunți cu viața reală, așa cum e, având a decide ce să spui sau să gândesti aproape instantaneu.”
„Sa rupem legaturile lor si sa lepadam de la noi jugul lor”
Randurile care urmeaza au aparut din variatele lecturi facute de-a lungul ultimului an de zile, pentru diferite momente si contexte. Cumva subiectul discutat (si acesta este doar unul dintr-o grupa mai mare), s-a ales singur, in sensul in care atunci cand citeam, nu urmaream in mod specific firul desprins aici.
„…intalnirea cu superiorul bun-simt, care iti deschide ochii in fata vastelor si profundelor evidente, ma zguduie ca prezenta geniului.”
Am inceput sa ma gandesc la cuvintele din jurul simtului in momentul in care am tradus un text, relativ dificil – o nota asupra gandirii stiintifice pusa pe hartie de W.Bion – in care exista mai multe referinte la simtul comun sau la bunul-simt, depinde cum ai alege sa traduci. In orice caz, in momentul in care am avut in fata ochilor cele doua expresii, am realizat ca poate englezescul „common sense” nu le cuprinde pe amandoua si, daca totusi le cuprinde, cum am putea face diferenta in romana, a unui sens sau a celuilalt? In mod evident in romana, simtul comun nu e tot una cu bunul-simt.
Eu nu stiam ce e aceea o pandemie…cand a inceput sa se auda, tocmai eram la mine in gradina, schimbam ghiveciul unei flori…crescuse mult si ghiveciul ii ramase prea mic si ma gandeam ca anul acesta va creste frumos pentru ca ii voi amenaja conditiile necesare pentru asta.
Din mijlocul confuziei generale care pare fara margini, ma vad iarasi fata in fata cu pagina goala ce-si asteapta cuvintele. Uneori ma enerveaza, pentru ca stiu ca imi cere cuvinte si eu nu sunt in starea potrivita sa i le dau iar alteori, pur si simplu, nu le am. De data asta insa, cuvintele m-au adus iarasi in fata voastra.
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Citeste mai mult