„In copilaria sa, Krisna – care in mitologia indiana este a opta incarnare a zeului Visnu, forta binefacatoare ce face sa dainuie lumile – era cunoscut ca un nazdravan si un mancacios. Cel putin asa sustin povestirile tarzii despre viata lui. Se spune ca fura lapte si dulciuri. Ba chiar, odata, a fost parat de verii sai ca inghitise pamant, ceea ce nu se cade.
Relatia dintre budism si psihoterapie (mai specific chiar psihanaliza) este deja o tema destul de intalnita in literatura de specialitate. Fiind doua lecturi care imi acapareaza timpul in mod evident am incercat sa inteleg de unde ideea ca cele doua ar avea un teren comun sau mai simplu spus, de ce apar cele doua domenii de reflectie si practica impreuna. Daca budismul contine o complicata psihologie a starilor psihice, de la cele mai simple la cele mai complicate, poate ca de fapt, corespondentul occidental pe acest segment ar fi psihoterapia si nu filosofia sau religia, intrucat niciuna dintre cele doua nu au dezvoltat sisteme mai profunde de intelegere emotional-psihica.
Randurile care urmeaza nu sunt decat cateva asociatii libere la primul verset din Dao de Jing scrisa de Lao Zi. Pentru inceput am sa redau acest prim verset: “Cuvantul Tao poate fi rostit insa acesta nu este Tao cel vesnic. Numele sau poate fi numit, insa acesta nu este numele vesnic. Ceea ce nu are nume este inceputul Cerului si al Pamantului; ceea ce are nume este obarsia celor zece mii de fiinte si lucruri. De aceea cel ce nu are niciodata dorinte, ii va cuprinde taina, iar cel mereu impovarat de dorinte, ii va zari hotarul numai. Aceste doua lucruri au aparut dimpreuna, insa au numiri ce se deosebesc – le voi numi laolalta adanci. Mai adanci decat adancul insusi: poarta catre noianul de taine.”
Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Citeste mai mult