Podcast

Imaginea pe care mai multe texte, culminând cu cel al lui Ghent, mi-au lăsat-o în minte, a fost aceea a unei funcționări interne care poate fi perceputa, descrisă și înțeleasă prin psihanaliza: așa cum tendințele distructive sunt identificabile încă de la începutul vieții, la fel sunt și tendințele integratoare sau, dacă vreți, cele bune. Ele funcționează în paralel, iar tensiunea dintre ele dă conținut vieții noastre. Dar nu este ca și cum dacă învinge una dintre ele într-un moment anume, cealaltă dispare ci, pur și simplu, trebuie să rămânem conștienți ca acolo unde este lumină, este și umbră.

A venit si momentul sa vedem cum arata lucrurile atunci când dinamica nu e una pozitiva. Va puteti imagina că aici materialul de studiu este mult mai bogat, caci psihoterapia psihanalitica se ocupa de partea de patologie si mai puțin de partea de funcționare sănătoasă. Așa încât voi continua azi prin expunerea variantei negative, în care spațiul tranzițional și trecerea la folosirea obiectului este împiedicată, iar pentru asta mă voi folosi iarăși de John Steiner. Știu că felul acesta de a de-scrie va lămuri, prin dialectica ce o propune, imaginea funcționării interne.

Am vorbit deja despre capacitatea conținătorului de a metaboliza conținuturile grele și proiectate și cum, ținându-le în spațiul său interior le poate restitui la un moment dat într-o formă în care să poată fi acceptate și digerate de mintea care a vrut să scape de ele, în primul rând.

Acum, in partea a șasea a seriei de podcasturi de psihanaliza pe care vi-o propun, vom vorbi la început despre ce are de făcut o minte pentru a-si recupera părțile din sine pe care le-a proiectat – proces pe care îl numim integrare – si mai apoi, despre existenta spațiului bun intre doua minți, spațiu necesar si suficient creșterii interioare.

Bun! Discutia pe care am inceput-o acum 3 podcasturi se refera la modul in care psihanaliza concepe felul in care, de la nastere, avansam la moduri de relationare mai complexe si in cele din urma, mature. Pot spune ca felul in care vorbesc arată doar una dintre perspectivele psihanalitice, existand si altele dezvoltate de alti autori despre care nu amintesc deloc pentru ca ar fi destul de derutant.

[Despre intro – Pe data de 14 noiembrie 1867, la editura „Gyldendal” (Copenhaga), a fost publicată una dintre cele mai impresionante opere ale marelui dramaturg norvegian Henrik Ibsen.…