Conceptul de libertate asa cum il inteleg eu este putin mai complicat si presupune o atitudine exersata. Gandesc adesea libertatea in termeni spatiali, ca si cum daca sunt liber inseamna ca am un spatiu in care sa ma misc. Desigur asta nu presupune neaparat ca ma refer la un fel de libertate exterioara pe care o traduc intr-un spatiu propriu-zis. La fel de bine se aplica si unei libertati interioare. Cred ca cele doua desi diferite se influenteaza una pe celalalta desi pare aproape ca de la sine inteles ca nu poti avea libertatea exterioara decat daca ti-o poti permite in interiorul tau.
Jurnal
A fost si este credinta mea ca daca am reusi sa-i acordam celuilalt putina atentie lucrurile, la nivel macro, in orice domeniu, se vor schimba. Obisnuim mai degraba sa ne plangem de ceea ce se intampla in jurul nostru decat sa modificam prin ceea ce suntem si facem. Intentionez deci descrierea unui comportament individual cu majore efecte socio. Desigur nu este prea clar ca inseamna a acorda atentie celuilalt si tocmai de aceea as dori sa detaliez putin gandul acesta, inspirat fiind de scrierile lui Erich Fromm.
Plec de la una dintre ideile auzite într-un grup de discuții la care am participat: un om inteligent nu te rânește pentru ca știe ca lucrul acesta este fără sens. Îmi place ideea deșii din punct de vedere psihologic necesita câteva adăugiri care sa o facă mai clara pentru ca, in fond știm cu certitudine ca atunci când cineva te rânește sau încearcă sa te rânească întotdeauna exista un sens in asta, fie el conștient sau inconștient. Consider asemenea situații ca fiind fără sens din perspectiva genezei lor, a celor care rănesc si a celor răniți.
