…vorbind despre conexiunea dintre modalitățile in care am fost ținuți in mintea celor care ne-au crescut si modalitățile in care ii ținem in minte pe cei de lângă noi…despre faptul ca mintea celuilalt, minunata cum e, are o funcționare proprie…
…but neither…more…real!
„Un poet persan povesteste ca un caine, care murea de sete dupa ce ratacise mult timp prin desert, a ajuns pana la urma in fata unei ape. S-a aplecat sa-si potoleasca setea, dar, vazandu-si in apa propria imagine, a crezut ca era un alt caine, care pazea locul oprindu-l sa bea.
…but oscillating continuous!
În ciuda unei cantități din ce în ce mai mari de informații din domeniul sănătății mintale, diferențierile clare între specializările din acest domeniu nu sunt de găsit prea ușor. Termeni din ce în ce mai uzuali, precum psiholog sau psihoterapeut, chiar psihanalist, dar și cel de psihiatru sunt utilizați adesea ca fiind sinonimi sau, în orice caz, ca nefiind înțeleși foarte bine. Iată de ce am considerat necesar să așezăm în pagină specificitatea fiecărui asemenea termen.
Psihoterapia psihanalitică este o formă de psihoterapie modelată de principiile tehnice ale psihanalizei. Ea conține atât elemente expresive – analiza apărărilor și transferului, cât și elemente de susținere – acoperirea conflictului inconștient și întărirea apărărilor. Acest tip de psihoterapie poate fi descris prin câteva elemente caracteristice pe care le vom prezenta în continuare.
Ca orice teorie, teoria atasamentului este un instrument. Ma intrebam la un moment dat de ce a fost nevoie de ea si, daca tot a aparut, ce daruri are pentru noi. Ca Bowlby nu era prea multumit cu exagerat fantasmatica Klein, care se intamplasa-i fi fost si analista, si ca a cercetat directia opusa…a concretului realitatilor si asa am putea primi raspunsul la “ de ce?”…nu ma multumeste. Cum nu ma multumeste nici raspunsul primit in repetate randuri cu privire la succesul teoriei atasamentului – formularile clare si simple, dublate de cercetarile concrete. Si cum sunt interesat de ceva timp de aceasta teorie am sa fac o incercare in randurile care urmeaza de a-I folosi darurile, pentru ca eu cred ca are ceva sa ne ofere si tocmai acest “ceva” e cel care a propulsat-o. Asa ca am sa las putin mai libere gândurile sa se aștearnă aici…
Adesea ajung in cabinet jumătățile dintr-un cuplu…spun…m-a trimis sa mă fac bine…eu am o problema in relația cu partenerul meu si am venit sa mă ajutați…el/ea mi-a zis ca am o problema si eu vreau sa o rezolv. La prima vedere este un efort de acceptat, un efort pentru ca relația sa funcționeze in condițiile in care “defecțiunea” pare ca a fost identificata si reparația asumata. Dar cel mai adesea aici se ascunde o alta mica “defecțiune” care adesea subminează eforturile…
“Tacerea analistului nu este nici mutism, nici vid, nici absenta a cuvantului sau a sensului caci prezenta sa contine semnificatiile pe care pacientul le acorda” (LeBreton)