psihanaliza

Ce se întâmplă când miza devine prea reală

Mi-au trebuit mai multe lecturi ale lui Winnicott ca să pricep ceva din ce vrea el să spună prin cuvântul „joacă”. Faptul că pentru el era esențial apare în lucrările lui sub forma: dacă un terapeut nu se poate juca, ei bine, nu și-a ales meseria potrivită pentru el.

Există o întrebare care stă în inima fiecărei ședințe de terapie, rareori pusă cu voce tare: ce se întâmplă înăuntrul terapeutului în timp ce pacientul vorbește? Nu ce gândește terapeutul — ce simte. Paula Heimann a avut un răspuns clar. Și a schimbat psihanaliza pentru totdeauna.

– Despre tristețe-

În rândurile care urmează îmi propun să formulez un răspuns la întrebarea – ce să fac atunci când mă simt…trist, bucuros, dezamăgit, etc. Știm din practica zilnică despre faptul că nevoia pentru un asemenea răspuns e foarte mare dar și că avem cunoștințele necesare pentru a-l formula. De foarte multe ori, aceasta întrebare apare având în minte dorința de a te elibera de asemenea trăiri, de a le depăși într-un fel sau altul, în orice caz, de a elimina efectul lor perturbator. Voi aborda subiectul dintr-o perspectivă diferită, și anume, cum putem transforma trăirile noastre în experiențe umane cu sens. Scopul este îmbogățirea vieții printr-o înțelegere psihanalitică a funcționării normale umane și a locului nostru în lume.

– Note libere despre Freud, Winnicott și Kohut –

Mai zilele trecute vorbeam cu un prieten care m-a întrebat cu toată onestitatea dacă nu cumva terapeutul trebuie să posede o abilitate peste medie de a sta la palavre, nu atât de a asculta cât de a putea să vorbească vrute și nevrute, ore în șir. Mi s-a părut atât de comică această abordare încât am lăsat-o să se transforme într-un text. Nu aș putea considera că este un răspuns direct la întrebarea lui, doar câteva gânduri adunate din trei colțuri.

(partea a doua)

Probabil că ați trăit de nenumărate ori fenomenul acesta interesant ca, atunci când mintea voastră este preocupată de un subiect, informațiile despre subiectul cu pricina să „vină” ca și cum ar fi chemate.Ei bine, așa mi se întâmplă și mie de multe ori și, după ce am scris articolul despre grija de interior, am găsit, ca din întâmplare, un alt pasaj care mă îndeamnă să continui scrisul acela.