O conversație profundă despre sexualitatea masculină, privită dincolo de performanță… ca experiență psihică… Despre locul în care se întâlnesc identitatea, rușinea, anxietatea, dorința și relația cu celălalt.
psihanaliza
Ce se întâmplă când miza devine prea reală
Mi-au trebuit mai multe lecturi ale lui Winnicott ca să pricep ceva din ce vrea el să spună prin cuvântul „joacă”. Faptul că pentru el era esențial apare în lucrările lui sub forma: dacă un terapeut nu se poate juca, ei bine, nu și-a ales meseria potrivită pentru el.
Există o întrebare care stă în inima fiecărei ședințe de terapie, rareori pusă cu voce tare: ce se întâmplă înăuntrul terapeutului în timp ce pacientul vorbește? Nu ce gândește terapeutul — ce simte. Paula Heimann a avut un răspuns clar. Și a schimbat psihanaliza pentru totdeauna.
– Despre tristețe-
În rândurile care urmează îmi propun să formulez un răspuns la întrebarea – ce să fac atunci când mă simt…trist, bucuros, dezamăgit, etc. Știm din practica zilnică despre faptul că nevoia pentru un asemenea răspuns e foarte mare dar și că avem cunoștințele necesare pentru a-l formula. De foarte multe ori, aceasta întrebare apare având în minte dorința de a te elibera de asemenea trăiri, de a le depăși într-un fel sau altul, în orice caz, de a elimina efectul lor perturbator. Voi aborda subiectul dintr-o perspectivă diferită, și anume, cum putem transforma trăirile noastre în experiențe umane cu sens. Scopul este îmbogățirea vieții printr-o înțelegere psihanalitică a funcționării normale umane și a locului nostru în lume.
– Note libere despre Freud, Winnicott și Kohut –
Mai zilele trecute vorbeam cu un prieten care m-a întrebat cu toată onestitatea dacă nu cumva terapeutul trebuie să posede o abilitate peste medie de a sta la palavre, nu atât de a asculta cât de a putea să vorbească vrute și nevrute, ore în șir. Mi s-a părut atât de comică această abordare încât am lăsat-o să se transforme într-un text. Nu aș putea considera că este un răspuns direct la întrebarea lui, doar câteva gânduri adunate din trei colțuri.
(partea a doua)
Probabil că ați trăit de nenumărate ori fenomenul acesta interesant ca, atunci când mintea voastră este preocupată de un subiect, informațiile despre subiectul cu pricina să „vină” ca și cum ar fi chemate.Ei bine, așa mi se întâmplă și mie de multe ori și, după ce am scris articolul despre grija de interior, am găsit, ca din întâmplare, un alt pasaj care mă îndeamnă să continui scrisul acela.
Folosesc adesea expresia de igiena mentală când mă refer la grija pe care trebuie să ne-o purtam pentru interiorul nostru. Nu mai știu unde și când am auzit-o, dacă chiar așa s-a întâmplat, însă mi-a plăcut ce vrea să exprime și-am adoptat-o ca să pot comunica celor cu care lucrez că fiecare dintre noi trebuie să aibă grijă de propria minte și, mai extins, de propria lume interioară.
Anii trec și îmi dau seama că anumite teme străbat timpurile și ajung și în mintea mea, dinăuntrul meu sau aduse de multitudinea de oameni pe care îi întâlnesc când și când. Una dintre aceste teme, a cărei intensitate nu pare a scădea în acord cu moda, este: care este secretul unei relații bune? Este o întrebare atât de presantă pe care ne-o adresăm de-a lungul vârstelor, proprii sau istorice, încât nu avea cum să mă ocolească.
Astăzi vom vorbi pe îndelete despre procesele interne care au loc la începutul vieții noastre, procese care se constituie in primii pași ai relaționării noastre. După cum vom vedea felul in care negociem cu exteriorul este intr-o legătura foarte profunda cu modul in care reușim sa ne liniștim înăuntrul nostru.
[blockquote align=”none” author=”Nichita Stanescu”]”Nu trebuie înțelese sentimentele,
ele trebuie să fie trăite.
Nu trebuie înțeleși porcii,
ei trebuie să fie mâncați.
Nu trebuie înțelese florile,
ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înțeleasă pasărea,
lasați-o pe ea singură;
Nu-i faceți ramură din inima voastră,
Nu-i beți cu respirația voastră aerul,
aerul de sub aripă…
Nu trebuie mai ales să înțelegem,
trebuie mai ales să fim;
dar mai ales trebuie să fi fost,
într-adevăr mai ales să fi fost.
”[/blockquote]
