[blockquote align=”none” author=”Sullivan, 1953″]„Problemele noastre de viață, modurile prin care nu reușim să atingem potențialele în muncă și în dragoste, reflectă configurații ale ceea ce am învățat pentru a crea un echilibru de anxietate minimă posibilă, atât în interiorul nostru, cât și cu cei mai semnificativi ceilalți familiali ai noștri”[/blockquote]
Într-adevăr, un astfel de echilibru devine familiar și confortabil – este ceea ce evoluăm pentru a cunoaște cel mai bine – și orice schimbare creează anxietate (Fromm, 1964; Singer, 1965).
În acest context, cred că suntem mult mai motivați să repetăm familiarul și confortabilul decât suntem mânați către orice noțiune de fericire în sine, în special atunci când confortabilul intră în conflict cu fericirea. Mizeria familiară depășește căutarea împlinirii personale. În acest sens, suntem mereu în mare conflict cu privire la renunțarea la problemele care produc echilibrul pe care ni l-am creat inconștient pentru a ne adapta circumstanțelor vieții. Problemele noastre, într-adevăr, sunt motivate inconștient și au întotdeauna o semnificație developmentala; așa cum a sugerat Harold Searles (1979), ne iubim patologia.
Spus asa, și evident pentru toți cititorii, doar pentru că suntem profund atașați de aspectele problematice ale obiectelor noastre interne, nu înseamnă că nu am fost cu adevărat răniți de experiența trecută dureroasă. După cum știu toți analiștii, este imperativ ca aceste răni să fie pe deplin înfruntate și jelite pe parcursul oricărei experiențe analitice.
(Irwin Hirsch)
[blockquote align=”none” author=”Elia D’Anna”]„Singurul lucru pe care il poti face pentru lume este sa iesi din propriul tau cosmar. Inceteaza sa crezi ca lumea are nevoie de ajutorul tau. Inceteaza sa crezi ca lumea este o victima neajutorata. Inceteaza sa crezi ca lumea este o realitate separata!
…
Cei care inca nu au invins miciuna din interiorul lor, care nu sunt constienti de auto-sabotarea permanenta dinauntrul lor nu pot ajuta pe nimeni.
”[/blockquote]