L-am citit prima oara pe Castaneda acum vreo 10 ani la recomandarea unui bun cititor. Considerandu-ma un bun cititor, am inceput cu primul volum din seria lucrarilor lui – Invataturile lui Don Juan. Au urmat celelalte, destul de rapid. Pe-atunci nu imi dadeam prea bine seama ce anume ma impingea sau ma tragea sa citesc; acum, dupa trecerea timpului, mi-a iesit la suprafata mintii ca gandul care m-a condus prin nenumarate lumi si lecturi, este gandul pe care l-am primit acum mult mai multi ani, din cu totul alte lecturi – suntem ceea ce gandim!
Un gand simplu, a carei greutate o uit(am) peste zi!
Acest gand inca aduna in fiecare zi, ca intr-un buchet special, lecturile, experientele, viata mea. Intr-o zi, la fel de ghidat ca si in ziua in care l-am citit pe Castaneda, am citit intr-o lucrare a psihanalistului relational-interpersonal P.Bromberg – Shadow and substance, 1993 – ca “procesul terapeutic de modificare a dialogului interior nu mai este pur si simplu, domeniul vrajitorilor. A fost descoperit de psihanaliza iar “sarcina practica” in acest context este negocierea situatiei analitice”. Cu cativa ani inainte, intr-o alta lucrare ( Getting into oneself and out of one’s self: in schizoid processes, 1984), cita din Castaneda sustinandu-si ideea ca limbajul nu e doar un instrument pentru a comunica ce doresti, ci si o modalitate prin care arati cine esti; redau aici citatul intrucat este util in ceea ce am de spus:
Continuarea aici:
https://blog.iarpp.ro/incursiune-in-lumea-lui-castaneda/
