Ca orice om care l-a citit vreodata pe Freud si s-a simtit vrajit de scrierile lui, dupa ani si ani de experienta si lecturi, m-am reintors la unul din numeroasele lui volume. “Intamplator” am deschis volumul despre scrierile lui tehnice si am reinceput lectura freudiana, gustand chiar din primul paragraf atmosfera specifica scrierilor de inceput de psihanaliza. Intr-unul dintre articolele cartii – Metoda psihanalitica a lui Freud – scris pe la 1904, apare o idee care mie mi s-a parut fermecatoare din mai multe puncte de vedere si am sa o redau aici, impreuna cu o discutie pe care am avut-o cu Freud in mintea mea!
Iata ideea : “Sarcina pe care se straduieste sa o rezolve metoda psihanalitica se poate exprima in cele mai diverse formule, care sunt insa echivalente in esenta lor. Putem spune: sarcina terapiei este de a suprima amneziile. Atunci cand toate lacunele de memorie sunt completate, cand sunt explicate toate efectele enigmatice ale vietii psihice, supravietuirea suferintei, ca si refacerea ei devin imposibile”. (Freud)
Continuarea aici:
https://blog.iarpp.ro/dincolo-de-gandire/