“…transformarea tendințelor repetitive, lipsite de voința de a schimba, in amintiri” (Ferenczi)
Cred ca asta ar trebui sa fie obiectivul psihoterapiei si cam singurul pentru ca restul se întâmpla ca de la sine datorita tendințelor naturale ale omului. Lasat sa spuna ceea ce stie pacientul iremediabil ajunge sa faca ceea ce stie. Adica dupa ce are aceasta libertate pe care inspre binele lor poate ajunge sa o foloseasca pana la urma, pacientul se incurca intre amintirile care incep sa se refuze punerii in cuvinte si astfel este impins, fara sa-si dea seama, inspre a face. El poate pleca din terapie atunci cand simte ca se intampla asa ceva, pentru ca in mod inconstient el a venit sa rezolve aceasta repetare.
Transformarea tendintelor repetitive insa nu se realizeaza pur si simplu prin cuvant. Adica nu este suficient ca pacientul sa vorbeasca si nu sa faca pentru a aceste tendinte sa se transforme in imagini – ca in procesul de elaborare onirica. Adica intr-un mod ideal acest lucru s-ar intampla daca pacientul ar reusi sa vorbeasca intotdeauna si sa nu faca nimic, niciodata si nicaieri. Cu alte cuvinte chiar daca reuseste sa vorbeasca in terapie el ar trebuie sa fie capabil si sa-si vorbeasca in afara terapiei, si astfel probabil ca nu ar mai repeta prea mult ci ar intelege mai mult.
Pe de alta parte intelegerea trebuie sa aiba un caracter specific adica un character emotional. Stim ca intelegerea rationala este foarte importanta si de neocolit din punctual de vedere al unei psihoterapii, insa ea este doar un stadiu in vedere unei intelegeri emotionale. In fond tensiunile psihice sunt acele reminiscente de care vorbea Freud, incarcate de affect. Fara descarcarea acelui affect nu avem de-a face cu relaxare psihica si deci tendinta de a pune in act, adica de a transforma o energie psihica intr-o manifestare motrica, este prea mare.
Psihoterapia nu este un exercitiu spiritual ci doar o pregatire in vederea unui asemenea exercitiu. Eliberarea treptata si din ce in ce mai profunda de tensiunile psihice conduce catre abordarea unor teme mai generale insa esentiale dintr-un punct de vedere uman (de exemplu ce sens au toate lucrurile care ni se intampla?). Acest lucru insa nu tine de psihoterapie.
Poate ca in fond amintirile nu sunt atat de importante prin raportare la repetare. Poti crede chiar ca nu au nici un fel de legatura asa cum nu pare din formularea lui Ferenczi – el pare a spune ca trebuie sa se intample ceva, nu stim bine ce, si daca acel ceva se intampla atunci tendintele care ne imping sa repetam devin niste amintiri si astfel putem sa le uitam, sa ne debarasam de ele. Astfel nu vom mai repeta? Si cum ramane cu memoria, adica cu incercare de a-ti aminti ceea ce s-a intamplat in asa fel incat sa poti transforma fapta si emotia asociata in cuvant? Si cum ramane cu infidelitatea memoriei? Ce mai conteaza atunci – sa-ti aduci aminte ce s-a intamplat sau sa poti sa-ti construiesti o imagine – nu conteaza raportarea la trecut – care sa reactiveze afectele si astfel, aduse si vorbite sa poata fi reamintite? Este posibil sa creezi o imagine absolut noua care sa reactiveze acele afecte sau de fapt imaginea care ar parea noua este intr-o legatura indisolubila cu ceea ce s-a intamplat chiar daca noi nu mai putem vedea aceste lucru? Ar putea avea asta vreo importanta in reactualizarea repetatului? Adica, asa cum spunea Freud, e sigur ca incercand sa-ti aduci aminte ce s-a intamplat si cum ai trait ce ti s-a intamplat, descoperind acele lucruri afectul este pus in miscare actuala si deci prin cuvant poate deveni total amintire. Insa daca noi nu ne putem aduce aminte ce s-a intamplat si de fapt intotdeauna construim un amalgam intre ceea ce a fost si ceea ce e atunci cum putem intelege toate lucrurile astea? Pare posibil ca mintea noastra sa creeze imagini noi carora sa le ataseze vechile afecte si astfel actualizarea lor, asa cum se intampla de fapt si in repetare, sa devina posibila pe alte cai si nu neaparat pe vechile cai. Mi se pare ca acesta este un punct pe care cei care propun abandonarea idealului freudian de reamintire il folosesc.