Faptul că în interiorul sentimentului de iubire se află și trăirea sentimentului de siguranță, este privit ca de la sine înțeles. Și, drept vorbind, este relativ ușor să găsim conexiunea acestora în istoria dezvoltării psihice.
Psihanalitic vorbind, mama care ne-a îngrijit la începutul vieții noastre, și care ne-a satisfăcut nevoile de autoconservare, ne-a asigurat în mod fundamental existența. Acestei ingrijiri, copilul – mai precis bebelușul, îi răspunde prin ceea ce am putea traduce ca fiind iubire. Astfel, încă de la începutul manifestărilor afective, iubirea și siguranța sunt interconectate, cel puțin în mintea celui în care apar, prin experimentarea simultană dar și prin generarea lor de către aceeași persoană.
Dar ce îl așează într-o poziție de nesiguranță pe copil pentru a fi necesară asigurarea lui? Deși răspunsul pare evident și ușor de furnizat, un răspuns complet este mai complex decât evidența. Iar pentru a arăta acest lucru, ne vom folosi de două teorii psihanalitice, cumva diametral opuse, cumva similare.
Continuarea aici:
https://color-mind.ro/iubire-si-nesiguranta/