psihoterapie

„Stăm acum aici și ne gândim și ne formăm ideile, imaginându-te pe tine, viitorul nostru cititor. Când vei citi cuvintele noastre, va fi prezentul tău, iar acest timp va fi trecut demult. Și totuși, ești aici cu noi acum și noi îți vorbim în timp ce scriem anticipând viitorul. Ne uităm în urmă. Ne gândim la trecutul nostru și la istoria psihanalizei în timp ce investigăm problema viitorului. Ceea ce scriem poate fi determinat psihic, predestinat de istoria noastră trecută și de circumstanțele prezente, dar în măsura în care suntem agenți liberi, colaborarea noastră este, de asemenea, auto-realizarea viselor și a destinului nostru. Ne visăm viitorul, punem în scenă și repetăm pentru ceea ce urmează să vină și ne deschidem către noi posibilități relaționale.”

Aron si Atlas

…dar daca cuvântul face si el parte din lumea psihica, atunci cum de ne-am tot gandit ca o functie psihica saraceste un domeniu psihic prin simplu fapt ca (îl) exprima?”

„Nevoia de a fi bun pentru a compensa faptul de a fi rau este un moment foarte diferit de libertatea de a iubi de dragul de a iubi.”

Eigen

„Cuvântul în limbaj este pe jumătate al altcuiva. Devine propriu doar când persoana care vorbește îl umple cu propria sa intenție, cu propriul accent, când își însușește cuvântul, adaptându-l la intenția sa semantică și expresivă…multe cuvinte rezistă cu încăpățânare, altele rămân străine, sună ciudat în gura celui care și le-a însușit și care acum le rostește… Limbajul nu este un mediu neutru care ajunge cu ușurință și fără obstacole în proprietatea privată a intențiilor vorbitorului; este plin – preaplin – de intențiile celorlalți. Exproprierea acestuia, obligarea de a se supune propriilor intenții și accente este un proces dificil și complicat.”

(M.Bakhtin citat in „Mentalizarea in practica psihoterapiei”, Allen, Fonagy si Bateman)