Adesea, în psihoterapie, întâlnim o situație interesantă – adulți independenți din multe și importante puncte de vedere, descoperă într-o zi că educația primită de la părinții lor i-a marcat în mod semnificativ și că nu le vine deloc ușor să negocieze cu “bagajul” pe care l-au primit în primii ani de viață. Și asta nu presupune neapărat ca acel “bagaj” este unul negativ, însă felul în care se petrece viața presupune o ajustare relativ continuă la realități interne și externe în perpetuă schimbare. Iar în rândurile următoare vom vorbi puțin despre modalitatea prin care educația își dezvoltă forța și limitarea asupra destinului copilului și, mai târziu, al adultului.
Un psihoterapeut vehiculează cuvinte si este adesea întrebat de către părinți ce să spună propriilor copii în diferite ocazii. Intenția părinților, într-o asemenea situație, este desigur, una bună, însă rezultatele adesea nu sunt cele așteptate și asta din două motive. În primul rând, pentru că există canale de influență, de modelare, mult mai profunde și eficiente decât cuvântul. În al doilea rând pentru că cererea de informații eludează căutarea internă, adică singura căutare eficientă – cu alte cuvinte orice cuvinte s-ar oferi drept răspuns, dacă ele nu sunt gândite și eventual dacă nu sunt lăsate să schimbe perspectiva proprie, ele vor fi doar niște cuvinte oarecare, niște obiecte ce pot avea aparența foarte frumoasă, însă efecte zero.
Continuarea aici:
https://color-mind.ro/ochii-de-parinte/