Cred ca avem posibilitati multiple de a ne uita la si de a afla despre lucruri. Pentru unii dintre noi asta inseamna sa adunam informatii, sa stim despre lucruri cat mai multe, sa le putem descrie cat mai detaliat, eventual din perspectiva mai multor oameni care au studiat obiectele. Pentru alții înseamnă a trai, a avea experiența directa a lucrurilor a căror cunoaștere vrem sa o dobândim.
Interesant este ca daca putem spune ca in prima modalitate este nevoie de ceva timp pentru a aduna informatiile, pentru a sti…in privinta celei de-a doua modalitati nu se poate spune acelasi lucru. Daca ne intrebam cand se petrece experienta directa, suntem inclinati sa credem ca stim raspunsul – Acum! Doar ca daca ne intebam putin asupra ce inseamna „acum” putem vedea cu usurinta ca acest „Acum” e atat de instabil, incat nici nu sunt sigur ca putem spune ca exista…si chiar daca ar exista, ce experienta ar fi posibila intr-un spatiu de timp asa de mic ca cel ocupat de „acum”. Iar daca, totusi, experienta directa nu se petrece „acum” nici nu mai stiu sa duc discutia mai departe, caci daca imi imaginez ca experienta directa e rezultatul trecutului – asa cum oricum apare mintii – nu prea mai inteleg. Pare ca a trai in acum este asa de dificil incat fie ca traim foarte putin de fapt, fie nu exista nici un fel de traire directa, caci nu exista nici un acum.
Marturisesc ca imi este mai usor sa concep experienta directa ca avand loc in afara continuum-ului temporal. Cred ca atunci cand ne indreptam atentia asupra unor micro-episoade din experienta noastra putem descoperi, uneori, ca incarcatura, consistenta lor este uriasa, semnficatiile desprinse putand cuprinde foarte multe idei, pe care cu greu le-am putea inghesui intr-o perioada de timp foarte scurta, precum este Acum-ul. Din acest motiv si cred ca atunci cand avem experiente directe, nu putem reflecta asupra a ceea ce traim…pur si simplu traim, apoi intr-un apres-coup ne lasam ghidati de cunostintele adunate. Ca sa indulcesc putin tonul, as adauga ca experientele directe probabil ca au loc undeva in afara timpului sau alaturi de timp sau intre-timp.
Lucrurile par ca se complica daca ne gandim ca exista scoli terapeutice care afirma ca lucrul in aici-si-acum e cel mai important…ceea ce ma cam nedumireste putin in privinta valorii trecutului, educatiei, culturii, intregului mediu in care s-a format pacientul. Mi se pare ca daca ar fi sa vorbim ceva cu celalalt despre experientele pe care le-a avut ar trebui sa le cunoastem intr-un fel sau altul. Adica singura modalitate in care putem lucra in aici-si-acum este de a avea o experienta directa cu pacientul…care din punctul meu de vedere se situeaza intr-un loc extra-temporal comprimat…sau altfel spus, lucrul in aici-si-acum nu este posibil din punct de vedere logic. Salvarea ne vine intotdeauna din faptul ca mintea pacientului produce suficient de mult material incat sa nu observam imposibilitatea acestor fapte. Cred ca este usor observabil in momentul in care lucram cu oameni care pare ca nu pot avea o experienta directa…si nu ma intrebati ce inseamna asta…persoane a caror viata interna este saracita extraordinar de mult sau al caror interior este golit de consistenta…si nu am in vedere o nuanta psihotica. In fata unor asemenea persoane, mintea noastra incepe sa fabrice tot felul de scenarii ca sa ne salveze de la un teren atat de arid incat este de nesuportat. A ramane impreuna cu celalalt ar inseamna sa te arunci din avion fara parasuta si asta chiar sa nu aiba vreun sens, adica nici macar sa nu apuci sa-i dai vreun sens. Poate ca saltul in gol ne ofera nuante interesante despre ce inseamna Acum.
Pe de alta parte presupun, totusi, dat fiind ca se vorbeste atat de mult despre acest subiect, ca exista ceea ce numim experienta directa, doar ca realitatea careia ii apartine, in momentul in care ne gandim sau vorbim despre ea nu mai este o experinta directa, astfel ca devine o poveste. Povestea, ca orice poveste, tinde sa ramana intr-un timp nediferentiat…trecut care se poate intoarce intr-un prezent, fiind vizibila integrarea intr-un viitor…existand dintotdeauna ca intr-un buzunar al Timpului.