[blockquote align=”none” author=”Bion- Tacerea patrunzatoare”]“Chiar dacă mobilizezi toată experiența pe care o ai, fiecare fragment din ea, nu înseamnă prea mult atunci când te confrunți cu viața reală, așa cum e, având a decide ce să spui sau să gândesti aproape instantaneu.”[/blockquote]
[blockquote align=”none” author=”Bion- Tacerea patrunzatoare”] Da, este curios că mulți oameni par să fie prudenți in a alege ceea ce le place, fără un motiv mai bun decât că le place, fie că este o persoană sau un lucru, sau chiar o idee. Este greu de spus de ce ar trebui să existe vreo dificultate în acest sens, dar cu siguranță există. Uneori pare să existe un ecran aproape impenetrabil; faptul că persoana respectivă ar trebui să spună ce îi place devine foarte dificil. Puteți spune unui grup de oameni că sunt liberi să vorbească despre orice le place. Pare absurd de simplu. Prin urmare, este destul de surprinzător să descoperi că ești întâmpinat cu o tăcere.[/blockquote]
Am alaturat doua pasaje din articolul lui Bion…iar imaginea ce rezulta imi pare tulburătoare. Experiența nu te ajuta atunci când stai fata in fata cu viața reala si dificultatea de a identifica ce iti place. Ideile par atât de separate însă ele introduc nivele diferite de funcționare, trimițând spre ceea ce nu poate fi verbalizat – nivelul acțiunii spontane, instantanee, nivelul elaborării mentale, al reflecției, nivelul plăcerii in fata căruia apar blocajele mentale/verbale.
Viata reala si experienta apartin unor spatii diferite. Ele pot fi descrise simplu asa: viata reala este acum, ea necesita raportarea acum si aici, lasand deoparte orice ai fi putut reflecta la rece; experienta (constienta) este ceea ce se depune inauntru dupa ce valul de viata a trecut si tu ai putut reflecta; cred ca exista si experienta ne-constienta…care e acolo dar nu vorbim despre ea caci nu e constienta (propriu-zis, tot ce avem ne- constient ne influenteaza, insa fara sa stim nimic despre asta).
Astfel, pana sa apuci sa te gandesti ce miscare sa faci, viata a trecut!
Astfel, nici nu-i de mirare ca daca trebuie sa stai sa te gândești ce-ti place, mai degrabă vei fi învăluit de neștiință si neputință de a defini asta…e ca o disociere intre corp si minte. Ca si cum ai lua o lingura de miere si te-ai întreba apoi daca îți place sau nu…desigur, ca te poți întreba, dar răspunsul oferit probabil ca are mai puțin de-a face cu mierea si experiența directa, cat cu experiențe mentala mediate prin…alte experiențe mentale…care se leagă de alte experiențe mentale…si uite-așa te-ai uitat la degetul îndreptat spre luna, si-ai pierdut frumusețea nopții.
Poate ca viața reala este mai aproape de plăcere decât de experiența…dar sigur este mai aproape de a fi liber pe dinăuntru!