Psihanaliza

[blockquote align=”none” author=”Melanie Klein”]„…dezvoltarea Eului și relația cu realitatea depind de măsura capacității Eului de a tolera, într-o perioadă foarte timpurie, presiunea celor mai timpurii situații de anxietate. Și, ca de obicei, este o chestiune ce ține de un anumit echilibru optim între factorii implicați. O cantitate suficientă de anxietate este baza necesară unei abundențe a formării de simboluri și a fantasmelor; capacitatea adecvată a Eului de a tolera anxietatea este esențială pentru ca anxietatea să fie perlaborata satisfăcător, pentru ca această fază elementară să aibă un deznodământ favorabil și pentru ca dezvoltarea Eului să fie reușită.”[/blockquote]

[blockquote align=”none” author=”Eigen”]„Celebrul dicton al lui Bion, conform căruia atitudinea analitică este una de eliberare de memorie și de dorință, trebuie înțeles în termenii polarității credință-cunoaștere, în special în ceea ce privește critica sa la adresa dorinței de a cunoaște. El optează pentru un primat al percepției și al atenției asupra memoriei și cunoașterii ca fiind cea mai de bază orientare de lucru a analistului. În opinia sa, intenția de a fi atent și de a percepe, mai degrabă decât de a ține minte și de a ști sau de a impune un scenariu „util”, este atitudinea cea mai fructuoasă pentru desfășurarea creativă. Cunoașterea, cu siguranță, intră în mod spontan în procesul de formare proaspătă a gestaltelor care exprimă realitatea psihică. Cu toate acestea, în starea de spirit desemnată de credința în O, nu ne agățăm nici de ceea ce știm, nici de formulările noastre, ci suntem mai profund ancorați (mai bine zis, plutind liber) în contactul plin de speranță cu lucrul-în-sine.”[/blockquote]

[blockquote align=”none” author=”Eigen”]„Dezvoltăm o fenomenologie a insinuărilor de adevăr emoțional formulate cu convingerea și cu conștientizarea faptului că este posibil să ne înșelăm. Ne propunem în credință să ne conectăm cu ceea ce se află dincolo de reprezentările noastre, în timp ce ne folosim reprezentările pentru a lumina misterul a ceea ce suntem. Trăim vieți paralele cu noi înșine în ființa și cunoașterea noastră și dezvoltăm o încredere critică în posibilele puncte de intersecție, dacă intersecția ar fi posibilă. Comuniunea cu O este o aventură imaginativă, nu o certitudine dobândită, care să fie luată de la sine. Această realizare ne ajută să ne menținem onestitatea, în același timp ne oferă un nou stimulent pentru tatonări inspirate.”[/blockquote]