In cadrul prezentarii pe care am facut-o textului lui Irwin Z.Hoffman – Pacientul ca interpret al experientei analistului, in cadrul Explorarilor relationale ale Asociatiei de psihanaliza si psihoterapie relationala, au aparut cateva discutii interesante pe marginea textului, care m-au determinat sa studiez mai mult in direcții “oarecum” secundare. Spun “oarecum” pentru ca studiul prezent se refera tot la realitate, insa cea a analistului, si voi lua ca punct de sprijin textul lui J.Strachey din 1934.
Psihanaliza
[blockquote align=”none” author=””]…dar daca cuvântul face si el parte din lumea psihica, atunci cum de ne-am tot gandit ca o functie psihica saraceste un domeniu psihic prin simplu fapt ca (îl) exprima?”[/blockquote]
[blockquote align=”none” author=”Melanie Klein”]„…dezvoltarea Eului și relația cu realitatea depind de măsura capacității Eului de a tolera, într-o perioadă foarte timpurie, presiunea celor mai timpurii situații de anxietate. Și, ca de obicei, este o chestiune ce ține de un anumit echilibru optim între factorii implicați. O cantitate suficientă de anxietate este baza necesară unei abundențe a formării de simboluri și a fantasmelor; capacitatea adecvată a Eului de a tolera anxietatea este esențială pentru ca anxietatea să fie perlaborata satisfăcător, pentru ca această fază elementară să aibă un deznodământ favorabil și pentru ca dezvoltarea Eului să fie reușită.”[/blockquote]
[blockquote align=”none” author=”Eigen”]„Celebrul dicton al lui Bion, conform căruia atitudinea analitică este una de eliberare de memorie și de dorință, trebuie înțeles în termenii polarității credință-cunoaștere, în special în ceea ce privește critica sa la adresa dorinței de a cunoaște. El optează pentru un primat al percepției și al atenției asupra memoriei și cunoașterii ca fiind cea mai de bază orientare de lucru a analistului. În opinia sa, intenția de a fi atent și de a percepe, mai degrabă decât de a ține minte și de a ști sau de a impune un scenariu „util”, este atitudinea cea mai fructuoasă pentru desfășurarea creativă. Cunoașterea, cu siguranță, intră în mod spontan în procesul de formare proaspătă a gestaltelor care exprimă realitatea psihică. Cu toate acestea, în starea de spirit desemnată de credința în O, nu ne agățăm nici de ceea ce știm, nici de formulările noastre, ci suntem mai profund ancorați (mai bine zis, plutind liber) în contactul plin de speranță cu lucrul-în-sine.”[/blockquote]
[blockquote align=”none” author=”Eigen”]„Dezvoltăm o fenomenologie a insinuărilor de adevăr emoțional formulate cu convingerea și cu conștientizarea faptului că este posibil să ne înșelăm. Ne propunem în credință să ne conectăm cu ceea ce se află dincolo de reprezentările noastre, în timp ce ne folosim reprezentările pentru a lumina misterul a ceea ce suntem. Trăim vieți paralele cu noi înșine în ființa și cunoașterea noastră și dezvoltăm o încredere critică în posibilele puncte de intersecție, dacă intersecția ar fi posibilă. Comuniunea cu O este o aventură imaginativă, nu o certitudine dobândită, care să fie luată de la sine. Această realizare ne ajută să ne menținem onestitatea, în același timp ne oferă un nou stimulent pentru tatonări inspirate.”[/blockquote]
[blockquote align=”none” author=”Eigen”]„Nevoia de a fi bun pentru a compensa faptul de a fi rau este un moment foarte diferit de libertatea de a iubi de dragul de a iubi.”[/blockquote]
[blockquote align=”none” author=”Fonagy si Bateman”]„Mentalizarea se referă la acordarea de atenție stărilor mentale proprii și ale celorlalți, alături de conștientizarea implicită sau explicită a faptului că aceste stări mentale sunt reprezentări ale realității, dintr-una dintre numeroasele perspective posibile.”[/blockquote]
În prezent, se remarcă o creștere a numărului de persoane care au somnul perturbat într-o formă sau alta, sau pur și simplu suferă de insomnie. Iată câteva idei despre cum psihanaliștii au elaborat zona somnului și a visului. Știm deja că pentru Freud visele erau extrem de importante, așa că trecem direct la Bion. Și iată ce spune acesta:
“Trebuie să suport două-trei omizi dacă vreau să cunosc fluturii. Se pare că-s atât de frumoși. Altfel cine îmi va mai face vreo vizită? Tu ai să fii departe.
….……
Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustor de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-ma!
[blockquote align=”none” author=”C. Noica”]„…îți dai seama ca lipsindu-ți un cuvânt și un înțeles îți lipsește o dimensiune de viață.”[/blockquote]
